pentru a … 2-a (numai?!) oara

November 14, 2010 § Leave a comment

tin minte ca imi spunea cineva la un moment dat:
“mai scrie si tu pe blogul ala al tau, ca sa mai stiu ce faci”. persoana in cauza era un coleg. un coleg de clasa din liceu. un coleg cu care aproape niciodata nu vorbeam. am vorbit abia in ultimii 2 ani de liceu, desi eram de 8 ani in aceeasi clasa. am vorbit mai mult atunci pentru ca eram in aceeasi grupa si ne vedeam mult mai des decat cu restul colegilor de clasa. intai, m-a socat ideea ca-mi citeste blogul. o perioada am fost mult mai retinuta in gandurile publicate, apoi am hotarat ca nu e chiar asa grav. dar mi-am dat seama ca multe din gandurile mele sincere de pe blog, erau comentate de colegii care nu ma sufereau. asta nu mi-a placut, dar am hotarat sa ignor. blogul e totusi un spatiu public. si daca decizi sa-l lasi la vedere, sa nu-l faci privat, nu prea ai incotro.
totusi, nu vreau sa te aud. daca mi-ai aflat adresa de blog, daca mi-ai citit articolele sau disperarea sau bucuriile, nu imi spune in fata cat de mult ti-a placut sau cat de mult te-a amuzat sau cat de mult te-a oripilat ce-am scris. ma judeci? e treaba ta. tot ce vreau e sa … taci.
stiu ca sunteti acolo. ca ma priviti, ca ma cititi. putini sau multi, draguti sau antipatici… ce-mi place mie este ca nu va vad. asa lucrurile nu-s complicate. in scris mereu esti mai deschis. mai sigur pe tine. mai putin limitat.
repet. acesta e jurnalul meu de terapie. cel putin acum. daca in viitor lucrurile se vor schimva … am sa anunt.

(scriam asta in mai. lucrurile nu s-au schimbat atat de mult. cat de trist.)

Advertisements

depresie? .. uh, sper ca nu.

November 13, 2010 § Leave a comment

si am revenit … de ce? pentru ca blogul asta e menit sa ma scoata din depresie. desi initial nu era asta scopul lui, se pare ca revin la el de fiecare data cand am o problema care ma depaseste.
de ce? .. mm nici eu nu stiu sigur.
1) nu-mi permit sa dau bani pe psiholog.
2) la dracu. sunt studenta la psihologie si am nevoie de un psiholog? oh da, asa se pare. dar nu prea am dreptul asta, deci o sa ma inchid in mine insami si o sa incerc sa fac cumva sa nu explodez. dar .. ups, wait .. am explodat deja. de aceea sunt aici.
3) vreau sa vorbesc cu cineva la modul cel mai sincer si nu am cu cine. prieteni? nu se pune problema. e greu sa vorbesti extrem de sincer si cu un prieten super apropiat, si cu un parinte, cu oricine. deci nu se pune problema. ar trebui sa vorbesc numai si numai cu mine insami .. deci, uite, o fac. aici si acum. de fapt, de acum incolo.
4) imi pasa ce crezi? nope. deloc. deci poti sa pleci. 🙂

wish me luck. i’m gonna need it. BADLY!

restante

August 10, 2010 § Leave a comment

7 septembrie, ora 9:00 – istoria psihologiei
11 septembrie, ora 9:00 – engleza
12 septembrie, ora 11:00 – statistica semestrul 2

suna fantastic de … prost. n-am nici cel mai mic chef sa ma apuc de invatat.
astazi a fost ceva mai putin cald, asa ca o sa pot (cred/sper) sa incep sa imi caut cursurile la istorie si sa-mi fac planuri pentru obtinerea spss-ului ca sa ma apuc si de statistica. problema este ca nu stiu cum sa procedez cu statistica. nu stiu o boaba in spss, iar din materia de semestrul 1 (baza adica) cu atat mai putin. sper numai sa iau examenul. chiar si cu 5, daca e, oricum stiu ca imi va iesi o medie de rahat si daca iau 7. deci nu-mi fac iluzii c-o sa pot sa rezolv cine stie cate exercitii… plus ca o sa am si proba in plus de seminar… oh my GOD! 😦
cu istoria stau mai binisor. daca am luat 10 la experimentala, o materie la care nici nu credeam ca iau examenul, atat de prost si de neinteles era cursul, cred ca o sa ma descurc. numai sa ma apuc de tocit. si sa-mi placa…
la engleza nu trebuie sa invat nimic. n-am fost la examen, examen care consta in traducerea unui text de specialitate (din psihologie) si de-asta cred ca-s restanta. damn it. o sa trebuiasca doar sa ma pun un pic la punct cu limbajul.
offf. lene ce-mi e!

broken

August 9, 2010 § Leave a comment

din nou aici. pentru ca nevoia de terapie reincepe sa pluteasca undeva prin apropierea mea. si pentru ca simt nevoia sa scriu.

jurnal inchis

July 5, 2010 § Leave a comment

acest jurnal si-a indeplinit functia. din cate se vede si-n arhiva, nu mai am de ce sa-l tin. a avut rostul lui in luna mai, o luna destul de ciudata pentru mine.
acum ma simt bine, din nou capabila sa realizez un blog care sa nu o ia la vale spre ceea ce se numeste jurnal privat.
de aceea de acum incolo ma gasiti aici.
adio jurnalule, mi-ai facut un mare bine atata timp cat ai existat! 🙂

iesi din casa, dana!

June 26, 2010 § Leave a comment

de fapt, postul asta trebuia sa fie inaintea celuilalt… in fine.

intr-adevar, ca sa intalnesti oameni, trebuie sa iesi in primul rand din casa.
de exemplu, vineri. puteam sa jur ca n-o sa-l mai vad niciodata pe sebi (un tip din anul 3 din facultate), pentru ca stiam ca da licenta si dupa poate nici n-o sa faca masterul la noi. si voiam sa ii urez bafta si toate alea si sa mai tin legatura cumva cu el…
eu ma atasez repede de oameni, am mai zis, nu? ma rog. l-am vazut in parcul izvor. la fel de zambaret si strengar ca de obicei. putin aerian, m-a surprins cumva. dar mi-a parut bine ca l-am vazut.
asta m-a facut sa realizez, in sfarsit, ca nu, dana, nu poti sa vezi pe nimeni si sa vorbesti cu nimeni daca tot eviti sa dai ochii cu oamenii. evident, numai eu nu voiam sa imi dau seama. de fapt, stiam, insa nu voiam sa spun asta cu voce tare.
deci, de acum dana, o sa iesi mai des! cu unii, cu altii, o sa te simti bine sau nu, dar cine stie peste cine mai dai… peste oameni pe care nici nu credeai c-o sa ii intalnesti/revezi niciodata/vreodata!

emotii stupide in ajun de concert

June 26, 2010 § Leave a comment

am niste emotii ingrozitoare. aproape ca nu-mi mai incap in piele de cat de multe emotii am.
nici nu stiu exact de ce am emotii. de faptul c-o sa-i revad, de faptul ca biletele nu s-au epuizat pana azi si mi-e sa nu fie mai putin de 10.000 de oameni ca data trecuta, iar ei sa ramana cu o impresie nasoala. da, normal, e a doua oara cand vin in tara, posibil sa nu vina in urmatorii 5 ani inca o data, doar nu-s rbd… dar nu stiu de ce simt ca imi pare rau. eu stateam cu sufletul la gura cand am luat al doilea bilet, sperand sa nu se fi epuizat, dar nimeni nu m-a bagat in seama evident. sunt singura care nu mai reuseste sa stea bine nici macar pe scaun, care numara chiar si orele pana la minunatul si mult asteptatul concert.
cred ca toate astea sunt datorate faptului ca eram aproape sigura cu 2 luni in urma ca n-o sa mai pot merge. am facut niste cacaturi si parintii imi jurasera ca nu ma vor sustine financiar pe partea cu biletele. si nici nu aveam cum sa merg altfel. cum sa fac eu rost de un milion jumate in doua luni? de unde, de la cine… nu. nu anul asta.
apoi, mi-am dorit atat de mult din august 2008 si pana acum sa-i revad incat parca nu-i adevarat. zilele astea m-am uitat si la concertele lor live din cadrul heligoland tour 2010 iar piesele noi suna asa de bine… cu cateva mici chichite care nu-mi plac evident, dar doar atat.
vai. sunt atat de fericita ca merg cu magdalena. si atat de prost ma simt ca nu stiu cum sa ma comport mai bine pana la momentul plecarii spre zone arena. ma simt ciudat, ma simt oribil de bine, nici nu stiu. nu vreau decat sa ajung acolo sincer. e tot ce-mi doresc. numai atunci o sa pot sa spun cu siguranta: se intampla!